Doctrine, idei, manuscrise

Cartea despre cauze este unul din textele care a influenţat şi fascinat autorii latini mai multe secole de-a rândul: conceput în secolul al IX-lea la Bagdad ca un fel de compilaţie din mai multe fragmente ale tratatului lui Proclus Elemente de teologie care fuseseră traduse din greacă în arabă, Cartea despre cauze este tradusă din arabă în latină şi în ebraică spre sfârşitul secolului al XII-lea.

Textul a circulat în lumea medievală latină sub numele lui Aristotel înainte ca Toma din Aquino să-l apropie de Proclus după traducerea efectuată de Guillaume de Moerbecke în anul 1268 a tratatului Elemente de teologie. În Cartea despre cauze se regasesc influenţele mai multor tradiţii filosofice majore: neoplatonismul grec transformat şi recompus în lumea islamică, este tradus şi considerat în Occident ca o operă a lui Aristotel, o completare – apropiată creştinismului – a cărţii Lambda a Metafizicii.

Studiile de specialitate au analizat mai multe din aceste aspecte şi au pus în valoare acele doctrine care au avut o influenţă considerabilă asupra dezvoltării filosofiei şi teologiei în Occidentul medieval. Proiectul nostru de cercetare are ca scop să aducă noi elemente şi noi instrumente de studiu prin descoperirea şi punerea în circulaţie a noi comentarii latine medievale, care uitate fiind de secole în manuscrise, sunt practic necunoscute sau foarte puţin studiate de către specialişti.